O idee care poate schimba România

Astăzi am fost într-un mare centru comercial, un loc atât de frumos, interesant, mistic și misterios în același timp. În centrul comercial viața bate filmul cu un aer de basm presărat cu practici departe de cele mai fanteziste teorii ale capitalismului. Odată intrat, te cuprinde senzația că te-ai teleportat într-o cu totul altă lume, o lume în care nimic din ce știi nu se mai aplică. Tot aici, în spațiul miraculos al centrului comercial, zac neatinse și inocente mii, chiar zeci de mii de virgine cunoscute în lumea reală ca role pentru casele de marcat.

În centrul comercial din povestea mea aceste role stau neatinse de cerneala „toxică” a casei de marcat, în ciuda tuturor forțelor răului care încearcă să le alinieze la valorile lumii reale. Inocența acestor role este păzită de comercianți cu orice preț. Aceștia formează „armate puternice” împotriva oricui ar îndrăzni să ceară atingerea suavă a bonului fiscal pictat atât de frumos cu rezumatul cumpărăturilor.

Mă grăbeam ca orice muritor care vrea să ajungă cât mai repede acasă, așa că m-am dus glonț către farmacie. Dar până la farmacie am străbătut acest spațiu pur de basm, protejat de orice lege fiscală aplicabilă în lumea reală. Am ajuns la farmacie, această enclavă a fiscalității, am luat ceea ce aveam nevoie, am plătit regulamentar, am primit bon fiscal și m-am îndreptat precaut către cea mai apropiată ieșire.

În drum spre ieșire am văzut o ciocolată Milka din aia bună, cu biscuiți. Eram într-o lume de basm, așa că ciocolata era dietetică și nu îngrășa. Mai mult era recomandată pentru o dietă sănătoasă. Nu am stat pe gânduri am luat de pe tejghea tabla de ciocolată și m-am îndreptat hotărât către doamna care trebuia să încaseze. Chiar și într-o lume de basm trebuie să plătești pentru ciocolată, din păcate.

Recunosc sunt amator de ciocolată și știu că în lumea reală acel tip pe care l-am cumpărat eu costă 13-14 lei, dar miracol, în lumea de basm e doar 11 lei. I-am dat doamnei cei 11 lei, iar ea, cu o privire înspăimântătoare mi-a transmis să o șterg rapid de acolo fără să cer bon fiscal. Bineînțeles, mimează că ar vrea să folosească aparatul denumit casă de marcat fără, cel puțin la fel de virgin ca rolele pentru bonurile fiscale.

M-am conformat și am zbughit-o către ieșire. Odată ce am pășit în lumea reală am avut o revelație care ar putea schimba radical toatel aceste lumi comerciale de basm din România. M-am întrebat cum ar fi dacă o echipă ANAF ar descinde în centrul comercial, câte role ar cădea și-ar pierde inocența și ar deveni documente fiscale?

ANAF-ul ar avea nevoie de mult prea multe echipe pentru a acoperi aceste centre comerciale, așa că, m-a lovit: cum ar fi dacă s-ar pune la dispoziția cetățenilor dornici să facă o faptă bună 100.000 de geci cu ANAF pe care să le poarte la cumpărături prin aceste centre comerciale?

Nu crezi că e o idee bună? Întreabă șoferii de câte ori au frânat brusc atunci când au vîzut un gunoier în vestă reflectorizantă crezând că e polițist?

Vorba lui Arhimede „Dați-mi un punct și răstorn Pământul!” Noi am avea nevoie de 100.000 de geci cu ANAF pentru a schimba România!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *